Mester popular Veturia Suciu

Veturia Suciu vine din lumea satului, unde a trăit o viaţă. Numele aşezării în care Dumnezeu a rânduit să se nască este Cojocna din judeţul Cluj. Acolo, lângă bunii ei, lângă părinţi, apoi alături de soţ şi de copii a ţinut nestins focul sacru al căminului ţăranului ardelean. Mulţi sunt aceia care, aidoma ei, s-au ţinut uniţi, au făcut zid în apărarea tradiţiilor, a sufletului satului românesc. Numai că maica Veturia, cea care meştereşte îngeri din pănuşi de porumb, s-a dovedit a fi venit pe lume ca să apere şi să cuprindă, cu mâinile ei delicate, toată lumea satului deodată.

Înzestrată cu o inteligenţă specială, Veturia a adunat, din vremuri străvechi, toate însemnele spiritului ţărănesc în pagini scrise limpede, şcolăreşte, exact. Cercetătorii de la Muzeul Etnografic din Cluj au în maica Veturia un martor nepreţuit în reconstituirea lumii satului. Au ajutat-o să publice articole, cărţi, să vorbească oamenilor despre ceea ce a fost şi va rămâne pentru totdeauna fala şi temelia românilor: satul!

Scrie versuri, compune cântece, redeşteaptă în sufletul celor de vârsta ei amintirea paşilor de la horă… În anii 2004-2005 a fost „instructoare la copii”, i-a învăţat şi pe cei mici dansul popular. Cât au ţinut-o picioarele, cât s-a ţinut de profesori să facă un ansamblu – ca să dăinuie – totul a mers ca pe roate.

Când Veturia s-a întors la treburile ei, potrivit vârstei şi responsabilităţilor primite de la Centrul de Creaţie, „jocul“ s-a stins. Priveşte cu tristeţe aceste întâmplări, aşa cum priveşte şi exodul tinerilor spre oraş, sărăcirea satului prin nepăsarea celor care n-au pe Dumnezeu în suflet…

Distribuiti pe:

Lasa-ne un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *