COMUNA CAIANU

Căianu (în maghiară Magyarkályán) este o comună din județul din județul Cluj, Transilvania, România, alcătuită din șase sate.  Comuna Caianu este situata in partea de est a judetului Cluj si se invecineaza cu comunele: Jucu, Bontida, Palatca, Mociu, Suatu, Cojocna si Apahida. Comuna se compune din urmatoarele sate: Caianu, Barai, Caianu Mic, Caianu-Vama, Vaida-Camaras, Valeni. Trasatura caracteristica a cadrului natural o constituie predominanta reliefului deluros pe aproape 95% din suprafata totala, restul de 5% sunt lunci. Campiile propriu zise lipsesc, fiind suplinite doar de luncile vailor: Valea Ghirisului si Valea Caianului. Inaltimile cele mai reprezentative sunt Dealul Caianului de 545 m si Dealul Hintesului de 524 m. Altitudinea minima (298 m) se inregistreaza la iesirea Vaii Caianului din comuna. Comuna Caianu se afla in partea de nord-vest a Campiei Transilvaniei, avand lunci si terase deosebit de prielnice culturilor intensive. Reteaua hidrografica este reprezentata de: Valea Ghirisului, Valea Caianului, Valea Vaida-Camarasului si Valea Baraiului. Pe raza comunei se afla lacul Francu, in satul Barai. Prin pozitia sa, comuna are o clima continentala moderata, caracteristica regiunilor estice si nord-vestice ale tarii.    In satele Caianu Mic si Caianu Vama au fost gasite urme de locuire neolitica. Preponderenta terenului arabil, a pasunilor si fanetelor a condus la practicarea traditionala a agriculturii si a cresterii animalelor. Terenul arabil reprezinta azi 2467 ha. Se cultiva cereale, legume, cartofi, sfecla de zahar etc. Reteaua de drumuri publice insumeaza 50 km. Padurile, bisericile si lacul din Barai constituie principalele puncte de atractie ale comunei.

ISTORIC

În arealul comunei au fost descoperite urmele unei așezări rurale romane, în care s-au găsit țigle, ceramică și un altar dedicat lui Asclepios. Monumentul se afla în vecinătatea unor resturi de construcții romane și materiale de construcție (cărămizi și țigle), precum și ceramică provincială. În punctul „Dijmași“, la 50 m de hotarul dintre Căianu și Suatu, s-a descoperit, cu ocazia unor lucrări edilitare, un monument sculptural din piatră reprezentând un altar sau o bază de statuie. Locul descoperirii se află la numai 80 m de punctul, de pe hotarul satului Suatu, unde s-a descoperit un coronament de monument funerar cu doi lei adosați și un sfinx între ei. Descoperirile dispersate pe teritoriul celor două sate aparțin neîndoielnic unei importante așezări rurale. În punctul „La Feredeu“, aflat la sud de sat, s-a descoperit, în anul 1878, un altar din piatră, închinat lui Aesculapius. Ansamblul descoperirilor din acest punct ar putea indica existența unei villa rustica. Prima menționare documentară a satului Căianu este din 1326, sub numele villa Kalyán. Ulterior localitatea apare menționată ca utraque Kályán în 1457 și Magiar Kályán (1652). Sat cu populație majoritar maghiară, din secolul al XV-lea cu populația mixtă (maghiară și română). Partea românească a satului devastată complet în secolul al XVII-lea. Populația maghiară și-a schimbat de mai multe ori confesiunea: inițial romano-catolică, după Reforma Protestantă din secolul al XVI-lea unitariană, apoi (după 1600) reformată-calvină.

DEMOGRAFIE

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Căianu se ridică la 2.355 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.567 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (58,13%). Principalele minorități sunt cele demaghiari (36,26%) și romi (2,55%). Pentru 3,06% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (54,48%), dar există și minorități de reformați (20,17%), adventiști de ziua a șaptea (15,46%) și martori ai lui Iehova (3,65%). Pentru 3,14% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Distribuiti pe: